Bortigale/logudoresu
Pro is àteras pàginas chi esigint custu template, bae a sa categoria ligada.
Articulu in logudoresu
Bortigale (510 metros) est una bidda de sa provìncia 'e Nùgoro, abitada dae mill'e chimbighentos ànimas, posta a pes de su monte Santu Padre (1030 metros) e chi faghet parte de sa zona de su Marghine, in s'ala "centru-ocidentale" de sa Sardigna. Est unu centru chi podet bantare orìgines antigas meda ; b'ant boghes chi narant chi in s'època Pùnicu-Romana sa bidda bi fit giai, e fit numenada "Berre". Cando sa bidda de Berre est istada isfascada, paret chi si sient salvadas solu sete famìglias, e gràtzias ai custas sa bidda est potida torrare a nàschere: oe e totu, in Bortigale, su rione pius antigu si narat "sete padeddas", ca bi sun sete domitas derrutas una in fila a pare cun s'àtera. In su territòriu tot'a inghìriu de sa bidda, b'at itineràrios interessantes e ricos meda, chi sunt bistados valorizados dae Pro Loco, Comune e setzione de zona de su C.A.I.. In mesu de custos cheret chi s'ammentet su "Sentiero Natura", chi dae Bortigale che leat a Mularza (sa fratzione de sa bidda), colande·che tot'in mesu a monumentos naturales e archeològicos. Àteru tretu dignu d'esser ammentadu est cussu chi, colande peri tancas e zassos de rara bellesa, giompet fintzas a su monte Santu Padre, unu de sos cucuros pius altos de su Màrghine, dae inue faghet a bier unu panorama comente pagos, chi abbratzada un ala manna meda de sa Sardigna de bassu; in sas percas de su monte bi vivint fintzas paritzos “benturzos”. Una de sas zonas pius caraterìsticas de sa bidda est de siguru su centru istòricu, atraessadu dae deghinas de uturos in impedradu, adornadu dae unu muntone de architraves iscarpeddados dae sos "picapedras" in istile "catalanu-aragonesu". Sa carrela principale de Bortigale est su cursu Vittorio Emanuele, ue si pesan paritzos palatos burghesos de sos primos annos de su noighentos. Non podent mancare sas crèsias; in sa bidda si nde contant sese; sa de Santa Maria de sos Ànghelos est sa crèsia mazore, poi bi sun sa de su Rosàriu, sa de Santu Prameri e sa de Santa Rughe (in custas ùrtimas tres bi sunt galu organizadas sas cunfrarias, a ùrtimu bi sunt sa de Santu Antoni e sa de Santu Zusepe. Totu sas crèsias sunt regoltas in perfetu istadu e sunt ricas de prendas artìsticas, comente sos cuadros de sa crèsia mazore, chi paret chi sient bistados fatos dae s'iscola de su "Maestro di Ozieri". In su terrinu de sa bidda b’at barantatres "nuraghes", deghe "domus de janas", duos "dolmen" e duas "tumbas de gigantes". Po totu s'annu, in Bortigale b'at unu muntone de momentos traditzionales, chi sunt meda sentidos dae su populadu intreu chi los mantenet vivos a cantu podet. In bennarzu b'est sa festa de S. Antoni, ue si atidi una "tuva" (unu truncu mannu de àrbure bòidu in mesu, chi benit segada e batida in su mese e Santu Gaini) pro la brusiare in su "passizu"; in dies de Pasca poi bi sunt totu sos ritos de sa "chida santa" e sas cerimònias chi nde faghent parte sunt curadas dae sas cunfrarias; in martu b'est sa purtissione de Santu Marcu (sos pitzinnos bi andant cun sas "cogoneddas" de pane pintadu) poi in austu b'est "sa festa": ses dies de afestos civiles e religiosos pro sa Vèrgine Assunta; e a ùrtimu b'est sa sagra de santa Maria de Saucu, chi at mantesu totu sa genuinidade e sas maneras de sèculos de traditzione, comente sa purtissione a pes e a caddu dae sa bidda a su santuàriu de Saucu, ch'istat in sa zona de Campeda, una bindighina de chilòmetros dae sa bidda e ube sos bortigalesos colant sas nuinas in sos muristenes, in mesu a momentos dedicados a sa religione e àteros a su spàssiu cun mùsica e ballos, in su passizu chi atòbia zente de cale si siat etade.
.JPG)