Custu artìculu non sighit sas regulas: agiuda a lu megiorare sighende su istile de Wikipedia.


Articulu in logudoresu

Sa Sartìglia est una cùrta a caddu, a sa manera de sas ziostras de s'Edade Mèdia, chi si faghet in Aristanis s'ùrtima domìniga de Carrasegare e su martis imbeniente. Sos cadderis chi bi leant parte, currende a parafua, devent inferchire cun un'istocu un'isteddu istampadu in mesu, chi est apicadu a unu filu, in artu, in sa pista de sa cursa; segundu sa traditzione, prus sunt sos isteddos inferchidos, prus bona at a esser s'annada in sos campos. Sa festa est amaniada dae sos grèmios artesanos de sos massajos (Santu Zuanne) e de sos maistros de linna (Santu Zosepe), chi si partzint s'aparitzu de sas duas dies de cursa.

Su componidori a caddu
Cursa a s'isteddu

Sa cursa est s'ùrtimu mamentu de sa festa, antibitzada dae àteros ritos sighidos meda dae sa zente aristanesa, mescamente sa bestidura de su capu de sa cursa, connotu cun su nùmene de componidori. Custu, sètzidu in una cadrea posta subra de una mesita, in unu logu frunidu cun frores e trigu, est bestidu dae duas pitzocas, mutidas massajeddas, ghiadas dae una massaja manna, chi est sa muzere de su presidente de su grèmiu. Su bestire de su componidori s'assimizat meda a su costùmene de sos massajos aristanesos de su Setighentos: sa camisa, bianca e a mànigas ampras, est presa a su bratzu cun tres fetas coloradas; su tzingheddu est largu, de pedde e cun una fìbia de prata pro regher sos cartzones. Sa cara est cuguzada dae una caratza de linna, chi non tenet bisura nen de mascru nen de fèmina, mantesa dae unu mucadore de seda annodadu in su gatzile; sa conca imbetzes est cuguzada dae unu belu brodadu e dae unu capeddu nieddu tzilìndricu chi at sustituidu sa berrita ruja, prus antiga meda. Su cojetu, una casta de gropete longu sena mànigas e serradu cun butones de prata, chi falat finas a sos ghenugros, cuguzat su restu de su bestire.

Àteros mamentos de sa festa chi antibitzant sa cursa a s'isteddu sunt s'isfilada de sos costùmenes, cun sos tumbarinos e sos trumbiteris, e sa beneditzione de sa zente, fata dae su cumponidori cun unu màtzulu de violetas infustas de aba; su màtzulu est cramadu sa pipia de maju.

Sa Sartiglia tenet orìzines antigas meda. Paret chi siat istada introduida in Otzidente dae sos Crotziados intre su 1118 e su 1200, cando chi in Aristanis podet esser datada a inghìriu de sa medade de su sec. XIII. In sa festa aristanesa elementos de sa traditzione sarda, che a su ritu de sa fecundidade espressadu dae s'isteddu, sa mustra de s'abilidade a caddu e sa caratza de su componidori, si miscrant a elementos ispannolos, che a unas cantas partes de su bestire e, mescamente, su nùmene de sa festa chi benit dae s'ispannolu "sortija", derivadu dae su latinu "sorticula" diminutivu de "sors" chi cheret narrer sorte, fortzuna. Finas su nùmene de su capu de sa festa, su componidori, derivat dae s'ispannolu "componedor" chi fiat su mastru de campu, figura militare tìpica de sa sortija ispannola.