Creja

Articulu in logudoresu

Creja, cun custa paraula chi derivada dae su gregu ἐκκλησία (ekklēsía), e dae su latinu ecclesĭa, si intendet indicare sa comunidade. In su grecu classicu si intendiada sa comunidade tzivile. In su Nou Testamentu si intendet sa comunidade de fide, reunida po tzelebrare sos ritos religiosos o su cultu, po iscultare sa paraula de sos profetas o de Cristos, chi beniat annuntziada a su populu. Cun custa paraula s'intendet puru su fraigu inue sos cristianos si reuniant e si reunint. In sos primos tempos sos cristianos no aiant crejas.

Creja

Si reuniant in sas domos, o in sas catacumbas in tempu de persecutzione. A poi de s'Edittu de Costantinu imperadore (Edittu de Milanu, 313) chi daiat libertade a sa creja cristiana, s'est incomintzadu a fraigare crejas mannas e minores.

Como presentamos una creja manna comente bi nd'aiant in Roma, Costantinopoli e in ateros logos. A denanti de sa creja bi fut su vestibulu, dae su vestibulu si intraiat in su chiostro, e in su tzentru bi fut una funtana; s' intraiat in sacreja, in sa navada (ca fut allongada comente una nave); sa navada podiat essere unica o divisa dae colunnas. In fundu a sa navada bi fut presbiteriu, su logu riservadu a sos preideros.

In su presbiteriu bi fut s'altare, e a dasegus de s'altare su coro. Crejas meda funt pius semplitzes (cun sa navada e-i su presbiteriu). Sas formas de sas crejas ant variadu in sos seculos. Bi sunt istadas crejas in istile bizantinu, romanicu, goticu, baroccu.

In tzeltas crejas b'est su transetto, sa gupula, cappellas, e s'abside (in fundu a forma de semicerchiu).