Usuàriu:Stefreccia/Edinburgu (1)

Edimburgu (/ˈɛdɪnb(ə)rə/ (Template:IPAc-en; Template:Lang-gd Template:IPA-gd; Template:Lang-sco) est sa capitale de Iscotzia. S'agattat in su Lothian, in sa riva sud de su Firth of Forth.

Reconnòschidu sa capitale de Iscotzia de su XV sèculu, est sa sede de su Guvernu Iscotzesu, su Parlamentu Iscotzesu e sa Curtas Suprema Iscotzesa. Su Palace of Holyroodhouse est sa residèntzia ufitziales de sa Monarchia Iscotzesa. in manera istòrica ala de sa Contea de Midlothian, Sa tzita est istada a longu unu tzentru de imparu, ispetzialmente in meighina, diritu iscotzesu, literadura, sièntzias e ingegneria. Est su segundu majore tzentru econòmicu de su Rennu Unidu (a pustis de Londra) e sas atratziones turìsticas e culturales l'ant torrada sa segunda destinatzione turìstica prus famada de su Rennu Unidu, atirende prus de unu millione de visitatori cada annu

Edimburgu est sa segunda tzitade prus populosa de su Renniu Unidu. 

Sa tzita acasàgiat cada annu s'Assèmbleat generale de sa crèsia de Iscotzia. Est sede de istitutziones natzionales comente a su Museu Natzionale de Iscòtzia, sa Libreria Natzionale de Iscòtzia e sa Galleria Natzionale Iscotzesa. S'Universidade de *Edimburgo, fundada in su 1582 e oras una de sas bator presentes in tzita, at balangiadu sa 23*esima positzione in su QS World University Rankings in su 2018. Sa tzitade est fintzas famada pro su Fèstival Internatzionale de Edimburgu e su Fringe, su fèstival de arte internatzionale annuale prus mannu de su mundu. Sos sitos istòricos cumprendent su Casteddu de Edimburgu, su palatzu de Holyroodhouse, sas crèsias de San Giles, Greyfriars e Canongate, e sa Georgian New *own, costruida in su XVIII sèculo. Ambas s'*Old *Town e sa *New *Town figurant tra sos sitiados Patrimoniu de s'Umanidade UNESCO.

Etimologia

"Edin", sa raighina de su nùmene de sa tzitade benit siguramente de orìgines tzèlticas, de sa limba cumbrica o una variante parlata sua de sos primos pòbulet abitantes de s'àrea, una tribù connota dae sos Romanos cun su nùmene de Votadini, e prus tardet comente a Gododdini.Paret derivet de su nùmene de Eidyn, logu mentovadu in su poema èpicu iscritu in antigu gallesu Y Gododdin.

Su poema tzitat Din Eidyn, unu fortinu in unu cùcuru in su territòriu de su Gododdin. Sa mudada in sa nomenclatura de Din Eidyn a Edimburgu isprica comente a sa limba locale est colada dae Cumbrico a Inglesu Antigu, sa limba germànica de su regnu de sa Bernicia chi s'at difùndidu in s'àrea de sa metade de su VII sèculos e est retentu s'antepassadu de s'Iscotzesu modernu. S'elementu tzèlticu Din est rùidu pro èssere sostituidu dae cuddu de Inglesu Antigu Burh. Sa prima proa documentada de su burgu medievale est una bubbulica Bera de Re Davide I, datada belle 1124-1127, cun sa cale cuntzedet una fatoria in burgo meo de Edenesburg a su Priore de Dunfermline.

In su Gaèlicu modernu sa tzitade est mutida Dùn Èideann (narada Dunedin de sos faeddadores inglesu).

Istòria

Edade antiga

*Edimburgo, bìdida de s'Arthur's Seat, unu de sos primos insediamentos umanos connotos de s'àrea.

Su prus antigu insediamentu umanu in s'àrea de Edimburgu est istadu iscobertu a Cramond, ue sunt istados agatados repertos de un'acampamentu mesoliticu chi torrat a artziare a su 8500 a.C. Sunt istados agatados repertos de s'ùrtima Edade de su Brunzu e de su Ferru a Castle Rock, Arthur's Seat, Craiglockhart Hill e Pentland Hills.

Cando sos Romanos sunt arribbados in sa regione de s'atuale Lothian a sa fine de s'I sèculu, ant agatadu una tribù tzèltica a sa cale ant dadu su nùmene de Votadini. In unu momentu istòricu pretzedente su de VII sèculos su pòpulu de sos Goddodin, podet dare discendentes de sos Votadini, at costruidu in su territòriu de s'atuale Edimburgu sa fortilesa de Din Eidyn (o Etin). Nointames su logu cabale non siat istadu identificadu, paret chi aerent seberadu una positzione de controllu comente a Castle Rock, Arthur's Seat o Carlton Hill.

In su 638 sa fortilesa de Gododdin fiat acometada dae s'esèrtzitu de Re Osvaldo de Nortumbria, tando su controllu de su Lothian est coladu a sos Angli. S'influèntzia issoro at duradu pro sos imbenientes tres sèculos, finas su 950 cando in suta de sa reggenza de Indulf, fìgiu de Costantinu II, su "burh" (fortilesa) est bènnidu abbandonadu dae sos Iscotzesos. De cussu momentu in posca at abarradu in suta de su controllu issoro.

Su burgu reale est bènnidu fundadu dae re David I in s'in antis ala de su XII sèculos in su territòriu de propiedade de sa Corona, ma sa data pretzisa no est connota. De metade de su XIV sèculos, s'istòricu frantzesu Jean Froissart l'at descrita comente a sa capitale de s'Iscòtzia (1365 belle) e James III (1451-88) l'at definida in su XV sèculos "su printzipale burgu de su regnu Nostru". Nointames sa destruidura causada dae un'atacu de sos Inglesos in su 1544, sa tzitade a bellu s'at torradu a cumintzare e est istadu su tzentru de sos eventos de sa Reforma Iscotzesa in su de XVI sèculos e de sa gherra de sos Covenant in su de XVII sèculos.

XVII sèculos

In su 1603 Re James VI de Iscòtzia est artziadu a su tronu, uninde sos regnos de Iscòtzia e Inghilterra, ma s'Iscòtzia at abarradu a totu sos efetos unu regnu separadu. In su 1638 su tentativu de Charles I de introduire sa reforma de sa Crèsia Anglicana in Iscòtzia at adobiadu una tosta opositzione presbiteriana, culminando in sas cuntierras de sa Guerra de sos Tres Regnos. Su suportu iscotzesu a sa restauratzione de Charles Stuart in su tronu de Inghilterra s'at risòlvidu in s'ocupatzione de Edimburgo a banda de s'armada Inglesa de su Commowealth, promòvidu dae Oliver Cromwell in su 1650.Template:ReflistIn su de XVII sèculos sas làcanas de sa tzitade fiant àncoras delimitados dae sos muros difensivos. Comente a resurtadu, sa chi creschet populatzione de sa tzitade fiat massada in sos palatzos chi creschiant in artària. Edifìtzios de 11 pranos o prus fiant comunos e sunt istados descritos comente a predetzessores de sos modernos grattacieli. Medas de custas betzas istruturas sunt istadas sostituidas dae sos edifìtzios in istile vitorianu chi si bident àncora oe in s'Old Town.

XVIII sèculo

Posca a su Tratadu de s'Unione de su 1706, sos parlamentos de inghilterra e scozia ant ratificadu s'Atu de s'Unione in su 1706 e 1707 de pare a pare, uninde·si in su Regnu de Bretagna Manna de su 1 maju 1707. de cunsighèntzia su parlamentu de scozia est bènnidu atacadu a cussu inglesu pro formare su parlamentu de mannu bretagna, chi teniat sede a Westminster, Londra. A s'Unione s'ant opostu medas iscotzesas chi ant pesadu in sa tzitade.

In s'in antis metade de su de XVIII sèculos, nointames sa prosperidade evidentziada dae su chi creschet importu de tzentru bancàriu, Edimburgu fiat descrita comente a una de sas tzitades de Europa prus pobuladas, gremite e malesanas. Sos visitatores fiant corfidos dae comente a diferentes classes sotziales cumpartziant s'ispàtziu urbanu, a bias fintzas sos matessi edifìtzios; nointames custu, s'atuaiat una bènnida de segregazione sotziale, ue sos artisanos e sos cummertziantes ocupaiant sas cantinas e sos taulados, de su costu de afitu prus bassu, mentras sa burghesia ocupaiat sos prus gastosos pranos intermèdios.

A painting showing Edinburgh characters (based on John Kay's caricatures) behind St Giles' Cathedral in the late 18th century

Durante s'abbolotu giacobita de su 1745, Edimburgu est istada ocupada pro breve tempus de s'Armada de sas Highland, in antis de martzare cara a s'Inghilterra. A pustis de sa derrota a Culloden, at sighidu unu perìodu de batallas e trèguas, mescamente cara a sos ereos rebellos. Su Cuntzìliu de sa tzitade de Edimburgo, pro emulare cudda de Londra, at incumentzadu una sèrie de megioros e s'espansione cara a su nord de su casteddu, cunfirmando sa fidelidade a s'Unione e a George III de Hanover cun su sèberu de sos nùmenes pro sos caminos de sa New Town, comente a Rosas Street e Thistle Street, mentras pro sa famìlia reale George Street, Queen Street, Hanover Street, Frederick Street and Princes Street (custos ùrtimos in onore de sos duos fìgios de George).

In sa segunda metade de su sèculu, sa tzitade fiat su coro de s'Illuminismu iscotzesu, cando no era insòlitu adobiare pro sas caminos suos filòsofos comente a David Hume, Adam Smith, James Hutton e Joseph Black. Edimburgu at devènnidu un'importante tzentru culturale, balangende su nomìngiu de Atene de su Nord gràtzias a sos numerosos edifìtzios de istile neoclàssicu e su rinomato livellu de imparu, chi ammentaiat apuntu s'antiga Atene. In su de XVIII sèculos su romanzu de Tobias Smollett The Expedition of Humphry Clinker descriet Edimburgu comente a "una fucina de genes"; sa tzitade fiat fintzas unu de sos majores tzentros de s'editoria iscotzesa. Andrew Millar, unu de sos editores londinesos de majore fama at imparadu su mestieri a Edimburgo de James McEuen.

De su 1770 sos artisanos e sos cummertziantes s'ant iscostiadu in manera graduale de s'Old town cara a sa prus elegante New Town, ue ogni grupu familiare teniat sa pròpia residèntzia, un'èsodu chi at cambiadu su caràtere sotziale de sa tzitade. Segundu su printzipale istòricu de custu isvilupu "s'unidade de su comunu sentire sotziale era unu de sos majores eredades de sa betza Edimburgu, sa sua iscumparta est bènnidu in manera larga rimpianta".

XIX e XX sèculo

Edinburgh Castle from the Grassmarket, photographed by George Washington Wilson in 1865

Nointames sas traditzionales tipografias, distellerie e birrifici ant sighidu a crèschere in su de XIX sèculos e sunt bènnidos acostagiadas dae cussas de impiantos de produtzione de sa gomma e de ingegneria, s'industrializzazione era a unu bassu livellu si paragonada cun unas àteras tzitades de sa Bretagna Manna. In su 1821 Edimburgu aiat superadu Glasgow comente a tzitade prus manna de Iscòtzia. Su tzentru de sa tzitade, tra Princes Street e George Street est divenidu su majore polu cumertziale ultres chi su bighinadu de su shopping, un'isvilupu segugiadu dae s'installatzione de sas ferrovias in su 1840. L'Old Town diventò rapidamente un quartiere povero, malsano e fatiscente, con alti tassi di mortalità. le migliorie apportate da Lord Provost Wiliiam Chambers nel 1860 iniziarono a trasformare la zona nella Old Town vittoriana che vediamo ancora oggi. Unos àteros megioros sunt bènnidos atuados in su de XX sèculos, resurtadu de su traballu de patrick geddes, ma unu ristagno econòmicu durante sas duas gherras mundiales ant batidu a unu deterioramento de s'Old Town in antis chi sas bonifiche massivas de su 1960 e 70 furriarent su protzessu. Mannas contierras imbetzes sunt bènnidas dae s'isvilupu de su campus universitàriu chi at trasformadu sas zonas de George Square e Potterrow.

Standard Life Aberdeen headquarters building in the Edinburgh Financial District

Occupying a narrow gap between the Firth of Forth to the north and the Pentland Hills and their outrunners to the south, the city sprawls over a landscape which is the product of early volcanic activity and later periods of intensive glaciation. Igneous activity between 350 and 400 million years ago, coupled with faulting, led to the creation of tough basalt volcanic plugs, which predominate over much of the area. One such example is the Castle Rock which forced the advancing icesheet to divide, sheltering the softer rock and forming a 1-mile-long (1.6Template:Convert tail of material to the east, thus creating a distinctive crag and tail formation. Glacial erosion on the north side of the crag gouged a deep valley later filled by the now drained Nor Loch. These features, along with another hollow on the rock's south side, formed an ideal natural strongpoint upon which Edinburgh Castle was built. Similarly, Arthur's Seat is the remains of a volcano dating from the Carboniferous period, which was eroded by a glacier moving west to east during the ice age. Erosive action such as plucking and abrasion exposed the rocky crags to the west before leaving a tail of deposited glacial material swept to the east. This process formed the distinctive Salisbury Crags, a series of teschenite cliffs between Arthur's Seat and the location of the early burgh. The residential areas of Marchmont and Bruntsfield are built along a series of drumlin ridges south of the city centre, which were deposited as the glacier receded.