Gherras herero
Artìculu in LSC
Is gherras herero, fatu·fatu ammentadas fintzas che genotzìdiu de is hereros e de is namas, ant tentu logu in s'Àfrica Tedesca de su Sud-ovest (oe Namìbia) intre su 1904 e su 1907, in su perìodu de sa ispartzidura de s'Àfrica.
Su cunflitu at tentu cumintzu cun sa rebellia de su pòpulu Herero (a chie s'aiat agiuntu a fatu su pòpulu Nama) contra de s'autoridade coloniale tedesca. Su generale Lothar von Trotha, incarrigadu de suprimire sa rebellia, aiat impreadu pràticas de gherra non cunventzionale chi incluiant s'atoscadura de sos putzos e unas àteras medidas chi ant batidu a sa morte pro fàmene e pro sidi de unu perchentu rilevante de sa populatzione herero e nama.
In su 1985 sas Natziones Unidas (cun su Raportu Whitaker) ant identificadu in sa gherra contra sos Herero unu de is primos tentativos de genotzìdiu (intèndiu che isperdimentu de una populatzione intrena) de su de 20 sèculos. In mèritu a custu episòdiu, su guvernu tedescu at decraradu in su 2004: "nois tedescos atzetamus sa responsabilidade istòrica e morale nostra".[1]
Est istadu s'isfortzu militare prus ingente acumpridu dae sa Germània in antis de s'antis gherra mundiale, sende chi is tedescos no fiant acostumados a is cunditziones de su desertu, chentza de istradas, telègrafos o bias de abba pro agiudare is movimentos.[2]
Cuntestu istòricu
modìficaIs hereros sunt una tribù de allevadores de bestiàmene chi bivet in su Damaraland, in su norte de Namìbia. In su 1884, època de sa partzidura de s'Àfrica intre sas potèntzias coloniales europeas, sa chi oe est narada Namìbia fiat decrarada protetoradu tedescu; in cuss'època fiat s'ùnicu territòriu ultramarinu cunsideradu adatu pro s'aposentamentu de sos biancos achiridu dae sa Germània. In custa terra àrrida e pagu pobulada, fiant istados imbiados 2000 colonos, in majoria òmines. Is tedescos aiant agatadu sa resistèntzia de diversas populatziones locales a s'ocupatzione issoro, fintzas chi in su 1894 fiat sigladu un'acòrdiu cun is Khoikhoi. In cuss'annu Theodor Leutwein fiat fatu amministradore imperiale de sa colònia, chi fiat intrada in unu perìodu de isvilupu lestru, mentras chi sa Germània imbiaiat is tropas imperiales naradas Schutztruppe pro apaghiare sa regione.
Sa polìtica coloniale tedesca, pro cantu mègius de sa frantzesa o belga, fiat abertamente no egualitària: is colonos fiant incoragidos a sutràere sa terra a is populatziones locales, is nativos (incluidos is hereros) fiant impreados che iscravos, e is risursas de annotu (mescamente sas minas de diamantes) fiant isfrutadas dae is tedescos. Custa situatzione aiat creadu unu creschente malcuntentu.
Is hereros aiant giuigadu sa situatzione comente intollerabile; Samuel Maharero, ghia issoro, at ghiadu su pòpulu suo in una sullevadura manna contra is tedescos; su 12 ghennàrgiu 1904 fiant infèrridos is primos atacos. Sa majoria de is fatorias de sos colonos fiat distrùida, e a su nessi 123 tedescos fiant ochidos; intre issoro fintzas sete boeros e tres fèminas.
Leutwein fiat custrintu a rechèrrere a su guvernu de Berlinu afòrtios e un'ufitziale de esperièntzia pro resòlvere sa crisi. Su 3 maju su tenente generale Lothar von Trotha fiat numenadu Cumandante supremu ("Oberbefehlshaber") de s'Àfrica de su Sud-ovest, e su 11 de làmpadas fiat arribbadu cun unu contingente de 14.000 sordados.
In su mese de santugaine 1904, sos hereros s'aiant alliadu cun sos meda prus pagu numerosos namas, una tribù meridionale. Pagos meses a pustis aiat tzocadu s'abbolotu de sos Maji Maji.
Genotzìdiu
modìfica
Su 11-12 de austu 1904 is tropas ghiadas dae von Trotha aiant derrotadu un'esèrtzitu de 3.000-5.000 hereros in sa batalla de Waterberg, a curtzu de su mòntigru omònimu, ma no fiant istados capatzos de inghiriare e eliminare sos subravìvidos retirende·si·nche.
Is fortzas tedescas ddos aiant curtos in fatu e tentos in suta pressione, evitende chi grupos de hereros s'istesiarent de su cuntingente fuende e ispinghende·ddos cara a su desertu de Omaheke. A penas unos 1000 pròfugos, suta ghia de Maharero, fiat resissidos a rugrare su Kalahari e fiant arribbados a su territòriu britànnicu de su Bechuanaland, in ue aiant retzidu asìliu polìticu.
Susetosus, von Trotha aiat postu in atu medidas chi teniant a obietivu s'istermìniu pro fàmene e pro sidi sos inimigos, faghende presidiare o atoscare sos putzos issoro (risursas estremamente pretziosas in su territòriu àrridu de sa Namìbia). Is patrullas tedescas aiant agatadu a segus ischeletros a inghìriu de cheas funduras 13 m, isgavadas in su tentativu vanu de agatare abba.
Su 2 santugaine von Trotha aiat mandadu a is hereros custu avertimentu mediante unu proclama, datadu 2 de santugaine 1904:
«Su pòpulu herero depet lassare su paisu. Onni herero chi at a èssere agatadu in intro de sas làcanas tedescas, cun o chentza de armas, cun o chentza de bestiàmene, at a èssere ochidu. Si no ddu faghet, dd'apo a costrìnghere a ddu fàghere impreende su fusile mannu [s'artilleria]. Cale chi siat herero mascru, armadu o inerme, cun o chentza de bestiàmene, agatadu in intro de sa frontera tedesca at a èssere fusiladu. No apo a acollire prus nen fèminas nen pipios, ddos apo a bogare a sa gente issoro o ddas apo a fàghere isparare a subra. Custas sunt sas paràulas meas pro su pòpulu herero.»
Su proclama fiat imbiadu a Berlinu bia mare e non bia telègrafu, informende deretamente s'Istadu majore e non su tando Cantzilleri. Su proclama fiat arribbadu a Berlinu in sa segunda metade de santandria e aiat bidu su cantzilleri e Schlieffen cundennare s'initziativa de von Trotha, si puru pro motivatziones diferentes: su primu addughiat a resones umanitàrias, econòmicas, diplomàticas e polìticas, su segundu reteniat sa Vernichtungspolitik irrealìstica. Is duos aiant unidu sas fortzas issoro e, cun s'agiudu de unu capu de su gabinetu militare redutosu, aiant cumbìnchidu su Kaiser a furriare sa polìtica de von Trotha e a ofèrrere un'amnistia a sos hereros chi si rendiant chentza de armas e chi no aiant commìtidu de sos crìmines.
Su genotzìdiu tando no fiat ordinadu dae niunu superiore nen dae Berlinu e sa Vernichtungspolitik fiat perpetuada subra arbìtiu de von Trotha. Custa fiat cuntrastada dae su guvernadore Leutwein, de su cantzilleri von Bülow e totu, de sos deputados sotzialdemocràticos e liberales de manca de su Reichstag, de sos missionàrios, de su sotzialdarwinianu Paul Rohrbach, chi s'agataiat in su logu de s'abbolotu e tardivamente de sos colonos de su logu, chi non cheriant sa manodòpera issoro isterminada. Sa morte de massa de sos hereros est istada su frutu de una protzedura militare istandard: s'istermìniu fiat istadu tando su frutu de pràticas bèllicas e no de una polìtica mirante a su genotzìdiu.
Su 11 de nadale 1904 su Cantzilleri de su Reich, Bernhard von Bülow, aiat ordinadu a von Trotha de fraigare is Konzentrationslager a su fine de dare "assentu temporale" a "su chi abarraiat de su pòpulu Herero". Carchi presoneri fiat impreadu che iscravu a curtzu de aziendas pùblicas e privadas, unos àteros impreados che càvias umanas in esperimentos mèigos.
Campos de cuntzentramentu
modìfica
Sos hereros subrabìvidos, sa parte majore de sos cales fiant fèminas e pipios, fiant cunfinados a sos campos de cuntzentramentu, comente su de Shark Island, in ue fiant istados custrintos a traballare comente iscraos pro sos militares e pro sos colonos tedescos; totu sos presoneris fiant ischedados in grupos, segundu chi esserent prus o prus pagu idòneos a su traballu. Medas hereros ant a mòrrere pro maladias, pro malinudriamentu o pro su tropu traballu.[3][4] S'arta mortalidade fiat dèpida a sa pagu cunfidèntzia de s'esèrtzitu tedescu cun sa logìstica, una faina chi sos ufitziales ambitziosos, in chirca de promotziones, non printzipiaiant, essende custa bista che una faina ausiliària, focalizende·si tando in sas fainas de cumbatu.[2] Mancari su cunsideru iscassu chi retziat, sa logìstica fiat essentziale in una colònia chene infrastruturas, màndigu e abba comente a s'Àfrica tedesca de su Sud-ovest e s'esèrtzitu tedescu aiat sufridu de custa farta,[2] paris cun sos presoneris in sos campos. Annotamala sa cunditzione de sos presoneris no fiat una prioridade pro s'esèrtzitu.[2]
S'iscopu de sos campos fiat de fàghere fallire sa gherrilla istesiende sa populatzione tzivile, cun su resurtu de isbarratzare su campu de batalla e fàghere fàtzile tando sa luta contra de sos cumbatentes chi abarraiant,[2] una tàtica eficatze in unu territòriu iscassamente pobuladu comente su de sa colònia. Sas incumpetèntzias amministrativas, su ratzismu ispartu e sa rodiada de sos ufitziales provocaiat inefitzèntzias medas (in custu ùrtimu casu fintzas in su campu de batalla).[2] Sas ratziones alimentares fiant fissadas dae von Trotha e previdiant su de chimbe unu de sa petza prevìdida dae sa prus punitiva de sas ratziones destinadas dae sa Britànnia Manna a sos tziviles internados durante sa Gherra Boera e feti su de ses unu de sa ratzione retzida de sos sordados de lìnia tedescos, una ratzione chi, currespondende a sos de tres duos de sa istandard, causaiat intre sas Schutztruppen fenòmenos difùndidos de ismarridura e de iscorbutu.[2]
Is sutzessores de von Trotha aiant aumentadu e diversificadu sa ratzione ufitziale, ma custa at sighidu a resurtare insufitziente, sighende a perpetuare sos dèfitzites alimentares intre de sos presoneris, puru non bolende nde mai, de cantu resurtat de sa currespondèntzia issoro, sa morte.[2] Segundu s'esèrtzitu tedescu, sa mortalidade in sos campos fiat de su 45%, contra su 25% de sos campos britànnicos in Sud Àfrica.[2] Chi però sos mortos in sos campos britànnicos aiant sessadu gràtzias a su desdeni pùblicu e a s'interventu polìticu, in sos campos tedescos s'amministratzione fiat abarrada cun boluntade militare, unu sèberu in cuncordu cun sa mentalidade polìtica tedesca de su tempus.[2] S'ùnicu motu chi podiat fàghere serrare sos campos, non podiat tando èssere àteru chi no unu motu internu: fiat su coronellu Ludwig von Estorff a dare òrdine de ddos serrare, mòvidu dae su sentimentu dae arrore provadu bisitende a sos campos e dae s'onore personale.[2]
Esperimentos mèigos
modìficaEugen Fischer, un'iscientziadu tedescu, fiat arribbadu a sos campos de cuntzentramentu pro bi giùghere esperimentos mèigos subra sa ratza, impreende che càvias siat mulatos (fìgios de mamas herero e babbos tedescos) siat presoneris hereros adultos.[5] Sos esperimentos cumprendiant s'isterilizatzione e s'inoculatzione de sos chios de su murmugiolu, de su tifu e de sa tisichèntzia.[6]
S'ossessione pro sa puresa de sa ratza e s'amministratzione coloniale tedesca fiant triuladas dae sos casos numerosos de pipios de sàmbene amesturadu.[6] Eugen Fischer aiat istudiadu 310 mulatos, sutaponende·ddos a numerosas verìficas comente misuratziones de sa conca e de su corpus e esàmenes de sos ogros e de sos pilos. A concluida de sos istùdios suos aiat incumandadu su genotzìdiu de sas crètidas "ratzas inferiores", afirmende chi «chiesisiat cunsìderet a fundu s'assuntu de ratza, non podet lòmpere a una concluida diferente».[6]
Unos àteros esperimentos fiant giùghidos dae su dotore Bofinger, chi aiat inoculadu in hereros malàidos de iscorbutu sustàntzias vàrias, intre cales arsènicu e òpiu, de sas cales a pustis nde indagaiat sos efetos mediante autopsias in sos cadàveres.[7]
Segundu Clarence Lusane sos esperimentos mèigos de Eugen Fischer podent èssere bìdidos comente unu "bancu de proa" pro sas imbenientes protzeduras mèigas adotadas durante s'Olocàustu nazista.[6] Fischer fiat fatu a segus retore de s'Universidade de Berlinu, in ue aiat insingiadu meighina e aiat tentu intre sos dischentes suos Josef Mengele, nòdidu pro sos esperimentos genèticos giùghidos in sos pipios ebreos in su campu de cuntzentramentu de Auschwitz.[5]
Nùmeru de vìtimas e costos
modìficaUnu tzensu fatu in su 1905 at bogadu a pitzu ca in s'Àfrica Tedesca de su Sud-ovest fiant abarrados 25.000 hereros.[8] Issos fiant agiomai 100.000 in antis de su genotzìdiu.[9]
Segundu su Raportu Whitaker de sas Natziones Unidas de su 1985, sa populatzione de sos hereros intre su 1904 e su 1907 s'at reduidu de 80.000 a 15.000 "refugiados faminos"[10] S'autore tedescu Walter Nuhn afirmat ca in su 1904 biviant in s'Àfrica Tedesca de su Sud-ovest petzi 40.000 Herero, e pro custu "petzi 24.000" diant pòdere èssere istados ochidos.[11] Sas pèrdidass tedescas sunt istados de 1500 òmines, de sos cales sa metade fiat mortu de maladia.[2] In totale, sa gherra at costadu 600 milliones de marcos.[2]
Reconnoschimentu de su genotzìdiu
modìficaMedas istòricos modernos, e sas Natziones Unidas e totu, cunsìderant sas gherras herero su primu casu de genotzìdiu de su de 20 sèculos, in cantu sa fine crara de s'atzione de von Trotha est istada, comente a aiat naradu s'etnòloga Larissa Förster, "eliminare totu is chi perteniant a unu determinadu grupu ètnicu, petzi pro ite perteniant a cussu grupu ètnicu".[12] Comente pro su casu de s'olocàustu, b'ant autores negatzionistas chi refudant de atzetare sa definitzione de sas gherras herero che "genotzìdiu".
In su 1998, mentras su presidente tedescu Roman Herzog s'agataiat in bìsita in Namìbia, aiat retzidu una recherta pùblica de iscusas a banda dae su capu herero Munjuku Nguvauva. Herzog aiat espressadu dolimentu ma no iscusas formales, e no at acollidu sa proposta de ghetare un'indennitzu in is cunfrontos de is comunidades nadias namibianas.
In su 2001, sos hereros ant presentadu un'recherta a is Istados Unidos pedende un'indennitzu a banda de sa Germània e de sa Deutsche Bank. Sa Germània no at pòdidu èssere cundennada pro ite in s'època de su massacru niuna lege garantiat s'amparu de sos tziviles e sas cunventziones internatzionales diant cuntemplare su reatu de genotzìdiu feti carchi deghinas de annos a pustis, mentras tropos annos fiant colados pro intentare una càusa tzivile in cara a unu tribunale tedescu.
Iscusas ufitziales a banda tedesca sunt arribbadas su 16 austu 2004 (su de chentu anniversàrios de sa batalla detzisiva de Waterberg) dae su ministru tedescu Heidemarie Wieczorek-Zeul. Wieczorek-Zeul aiat afirmadu chi sos tedescos atzetaiant sa responsabilidade istòrica e morale pròpia e reconnoschiant sa culpa pròpia. Wieczorek-Zeul aiat ammìtidu fintzas chi cantu acontèssidu in su Damaraland respondiat a sa definitzione de genotzìdiu. Fintzas Wieczorek-Zeul, noantimes, aiat refudadu de cuntzèdere un'indennitzu econòmicu a sa Namìbia, sustenende chi sos tortos subidos dae sa populatzione fiant istados in ampramente torrados a pagare cun annos de agiudos econòmicos istantziados a favore de sa Namìbia (prus de 11 milliones de èuros).
Riferimentos in sa cultura de massa
modìficaIs gherras herero sunt unu de sos temas de su romanzu V. (1963) de s'iscritore istadunidense Thomas Pynchon.
Notas
modìfica- ↑ Germany admits Namibia genocide Archiviadu s'11 nadale 2008 in s'Internet Archive., BBC News, 14 de Austu, 2004
- ↑ 2.00 2.01 2.02 2.03 2.04 2.05 2.06 2.07 2.08 2.09 2.10 2.11 2.12 Faddina in sos riferimentos: Invalid
<ref>tag; no text was provided for refs named:0 - ↑ Michael Mann, Cambridge University Press.
- ↑ Raffael Scheck, Cambridge University Press.
- ↑ 5.0 5.1 Mahmood Mamdani, Princeton University Press.
- ↑ 6.0 6.1 6.2 6.3 Clarence Lusane, Routledge.
- ↑ Faber & Faber.
- ↑ Yale University Press, ISBN 0-300-04446-1.
- ↑ Sarkin, op. cit., p. 5
- ↑ Historical Survey - Whitaker Report on Genocide, 1985 - Prevent Genocide International
- ↑ Walter Nuhn, Bernhard & Graefe-Verlag, ISBN 3-7637-5852-6.
- ↑ "Remembering the Herero Rebellion", in Deutsche Welle, 11 ghennàrgiu 2004. Bie fintzas "Reparations for the Herero Genocide: Defining the limits of international litigation", in Oxford Journals African Affairs, 3 austu 2006
Bibliografia
modìfica- Rachel Anderson, Redressing Colonial Genocide Under International Law: The Hereros' Cause of Action Against Germany, 93 California Law Review 1155 (2005).
- Belknap Press of Harvard, ISBN 0-674-02385-4.
- Exterminate all the Brutes, Sven Lindqvist, Londra 1996.
- A Forgotten History-Concentration Camps were used by Germans in South West Africa, Casper W. Erichsen, in Mail and Guardian, Johannesburg, 17 austu 2001.
- Genocide & The Second Reich, BBC Four, David Olusoga, santuaine 2004
- The Herero and Nama Genocides, 1904-1908, J.B. Gewald, in Encyclopedia of Genocide and Crimes Against Humanity, New York, Macmillan Reference, 2004.
- Let Us Die Fighting: the Struggle of the Herero and Nama against German Imperialism, 1884-1915, Horst Drechsler, Londra 1980.
- The Revolt of the Hereros, Jon M. Bridgman, Perspectives on Southern Africa, Berkeley, University of California 1981.