Gregoriu su Mannu

Custu artìculu non sighit sas regulas: agiuda a lu megiorare sighende su istile de Wikipedia.


Articulu in logudoresu

Gregoriu su Mannu, naschidu in Roma in su 540. Romanu, de sa “gens Anicia”, prefetu de Roma. Su 572 si faghet padre e benit inbiadu dae su paba Pelagiu II a Costantinopoli inue est istadu po ses annos. Fattu paba a sa morte de Pelagiu II (590). Si preoccupat de sas popolatziones durante s' invasione de sos Longobardos, proponindesi de cunvertire a sa fide cristiana custu populu. De ammentare s'initziativa sua po sa cunversione de sos Anglos,inbiende in Britannia (Inghilterra) su padre romanu Austinu e ateros 40 padres.

Su re Etelbertu retzit su batijimu su 597. Gregoriu s'est proccupadu de sos benes de sa creja, po servire a sos poberos, a sos monasterios, po sos preideros e po sos edificios (crejas, cappellas). At curadu sa liturgia, sa musica religiosa (cantu gregorianu). At tentu rapportos cun sa Sardigna, comente resultat dae calchi littera inbiada a piscamos de sa Sardigna.

Iscrittos

modìfica
  • Commentu a su Canticu de sos Canticos,
  • Moralia in Job (commentu a su liberu de Giobbe),
  • Regula pastoralis,
  • Omelias subra Ezechiele,
  • Dialogos, e litteras.

Est mortu su 12 de martu 604. Sa festa sua est su 3 de cabidanni.