Mujahid al-Amiri

Custu artìculu est iscritu cun sa grafia Flag of Sardinia, Italy.svgLimba Sarda ComunaFlag of Sardinia, Italy.svg. Abbàida sas àteras bariedades gràficas:

campidanesu · logudoresu · nugoresu

Mujahid al-Amiri, o puru Abu-'l Jaysh Muyahid ibn Abd Allah al-Amiri, de sambenadu al-Muwaffak (nàschidu in Dénia, tzirca annos 960, mortu in Annaba, 1045), fiat su guvernadore de sa taifa de Dénia dae fines de su 1014 fintzas a sa morte. Cun s'etzetzione de s'invasione primidia e disastrosa de Sardigna, su reignu suo fiat istadu pro s'in prus paghiosu. Sa corte sua si fiat fata unu tzentru de eruditzione e produtzione literària e issu matessi aiat iscritu unu libru subra poesia e mètrica àraba, ispèrdidu in s'atualidade.[1]

Mujahid
Nùmene intreuAbu-'l Jaysh Muyahid ibn Abd Allah al-Amiri
Nàschida960 tzirca
Dénia, (Ispagna, Emiradu de Córdoba)
Morte1045
Annaba, (Algeria)
TraballuGuvernadore e cumandate militare
Contributos de importuEmiru de sa Taifa de Dénia (1014-1045), Emiru de sa Taifa of València (1018-1021)

OrìginesModìfica

Mujāhid fiat unu saqaliba, un'iscrau de orìgine islava. Su patronìmicu, Ibn ʿAbd Allāh, non si referit a su babbu berideru.[1] Sa Mama fiat una cristiana caturada.[2] Fiat istadu comporadu e cunvertidu a s'Islam dae su hàjib Almanzor, chie dd'aiat fintzas educadu. Diat pòdere èssere istadu guvernadore de Dénia cun is fìgios de Almanzor a pustis de s'annu 1002, annu cando fiat mortu su dugone sunnita. A pustis de sa morte de su segundu fìgiu de custu, Abd al-Rahman Sanchuelo, in su mese de martzu de su 1009, aiat pigadu su controllu de sa taifa de Dénia. In unos pagos annos aiat creadu su califadu buatone cosa sua rivale, al-Muʿayṭī.[1]

Ispeditziones a SardignaModìfica

In s'annu 1015, aiat mandadu un'ispeditzione pro conchistare s'ìsula de Sardigna in nùmene de su califu al-Muʿayṭī. Fiat isbarcadu cun 120 naes e aiat ocupadu su pranu de costera de su sud, ma fiat istadu derrotadu dae is fortzas pisanas e genovesos de Itàlia. In s'annu a fatu fiat torradu cun una fortza manna de cavalleria, aiat bintu a s'esèrtzitu de su guvernadore de Càlaris e aiat afortigadu sa zona conchistada. Aiat fintzas imbiadu una fortza pro atacare a Ortonovo, in sa costera italiana. Su cronista e pìscamu tedescu Thietmar de Merseburg aiat iscritu chi aiat imbiadu una sacu de castàngias a paba Beneitu VIII pro ammustrare su nùmeru de sordados musulmanos chi diat iscadenare contra sa cristianidade, e chi su pontìfitze summu ddi aiat mandadu a s'imbesse una balleta de mìlliu chi rapresentaiat su nùmeru de sordados cristianos chi ddos diant retzire.[2]

In su mese de maju de su 1016, is italianos fiant torrados a Sardigna. Mujāhid, acarende·si a un'abbolotu intre is òmines suos, fiat fuidu bia mare. Sa flota sua fiat istada devastada dae una temporada e is naes chi abarrant fiant istadas caturados dae is flotas pisana e genovesa. Sa mama e su fìgiu e eventuale sutzessore fiant istados caturados, ma Mujahid fiat torradu a Dénia.[2]

Durante s'ausèntzia de Mujahid in Sardigna e fortzis informadu dae is dificultades suas, al-Muʿayṭī aiat intentadu pigare possessu de s'autoridade reale in Dénia isse matessi. A pustis de sa torrada sua, Mujahid aiat imbiadu a su califu in disterru a Àfrica.[1]

Guvernu de sa taifaModìfica

Su guvernu de Mujahid in Dénia a pustis de sa destitutzione de su buatone suo no est bene documentadu. In manera insolita carchi moneda de is perìodos de comintzu e de sa fine suos est subrabìvida e cunservada galu oe in die. Petzi sos annos 406 (1015–16) e 435 (1043–44) a su printzìpiu e a sa fine de su regnu suo sunt testimoniados in is monedas datadas chi si cunservant.[3] No est su pròpiu pro su restu de su regnu, in unu perìodu chi abratzat is annos intre 1016-1017 e 1042-1043.1

In su 1020 fiat fatu co-guvernadore de sa taifa de Valèntzia a costadu de Labib de Tortosa. Custu cumbènnidu fiat duradu isceti unos meses, cando Labib si fiat bidu obrigadu a abbandonare Valèntzia e torrare a Tortosa. Pagu a pustis de custu, Mujahid fiat istadu remplasadu dae Abd al-Aziz ibn Àmir, nebode de Almanzor, comente guvernadore de Valèntzia.[4]

In su 1033, Abù al-Qàsim, guvernadore de sa taifa de Sevilla, giai cun su pòdere istabilidu, si fiat atribuidu s'aparèntzia de unu tìtulu legìtimu amparende a unu personàgiu polèmicu chi afirmaiat de èssere su califu Hisham II, ufitziosamente mortu in su mese de abrile de su 1013. Mujahid aiat atzetadu s'autoridade nominale de su Hishām II frassu, fortzis in su cuntestu de una sèrie de ligàmenes matrimoniales cun sa dinastia de sos abadides chi guvernaiat Sevilla.[1]

Sa paghe de su regnu suo si fiat segadu petzi cara a sa fine de sa vida sua, cando aiat ocupadu in maniera temporale Murcia e si fiat fintzas dèpidu incurare de una briga cun su fìgiu minore, Ḥasan. Ddi fiat sighidu su fìgiu Alī, cando fiat presoneri in Itàlia, chi aiat sighidu fàghende de sa corte de Dénia unu tzentru de cultura.[1]

PatronaduModìfica

Mujahid fiat istadu unu metzenate de sos istùdios teològicos e literàrios, mescamente de qiraat (resadura) de su Coranu. S'interessu suo in custa pràtica diat pòdere derivadu dae su nùmene suo, sende chi unu de sos istudiantes prus influentes de qiraat fiat istadu Abu Bakr Ibn Mujahid (morte in 936).[1]

S'ischit chi Ibn Gharsiya e Ibn Burd a su-Aṣghar aiant cumpostu òperas in sa corte de Mujahid. In ie fiat iscrita sa famada risala (tratadu) de Ibn Gharsiya subra is shuʿūbiyya (natziones no àrabas), chi criticaiat s'ereu àrabu in Ispagna e alabantzaiat a is no àrabos, comente is bèrberos e sos islavos. Ibn Burd aiat dedicadu una risala fintzas a su promotore suo e aiat cumpostu àteras òperas suta s'amparu de sa taifa de Dénia. Tambene s'ischit chi su eruditu Ibn Hazm e su giurista Yusuf ibn 'Abd al-Barr aiant passadu tempus in sa corte sua.[1]

RiferimentosModìfica

  1. 1.0 1.1 1.2 1.3 1.4 1.5 1.6 1.7 (EN) Wasserstein, D. J., The Encyclopaedia of Islam - Mudjāhid, al-Muwaffaḳ ibn ʿAbd Allāh al-ʿĀmiri, Abu ʾl-Djaysh, VII, 1993, pp. 292-293.
  2. 2.0 2.1 2.2 (EN) Travis Bruce, The politics of violence and trade: Denia and Pisa in the eleventh century, in Journal of Medieval History, vol. 32, 3 ghennàrgiu 2012, pp. 127-142.
  3. (EN) George C. Miles, Coins of the Muluk al-Tawa'if New York. American Numismatic Society, Cambridge University Press, 24 nadale 2009.
  4. (ES) Coscollá Sanz, Vicente, Valencia musulmana, 2003.