Normannos

Artìculu in LSC

Sos normannos (literalmente, umanos de su nord; in àrabu: majus) sunt istados unu pòpulu chi es bessidu a pitzu durante sa prima metade de su de 10 sèculos is sa zona de sa Normandia, frutu de s'unione intre conchistadores de orìgine vichinga (mescamente danesos) cun sa populatzione locale (tantis sa franca canto sa galloromana). Fiant organizados in tribùs e teniant una massaria e unu pesadia primitivas meda, ma fiant espertos navigadores, e fraigaiant navios lèbios e resistentes.

Dae sas orìgines suas aiant adotadu su cristianèsimu e sa limba de oïl (su dialetu normannu de sa limba de oïl, chi est unu dialetu diferente de su dialetu frantzesu, unu àteru dialetu puru de sa limba de oïl chi tando si faeddaiat in s'Île-de-France), e ant creadu un'identidade culturale diferente de sos antepassados iscandìnavos suos in su nord o de sos frantzesos in su sud. In s'annu 911, aiant istabilidu su ducadu de Normandia mediante unu tratadu cun sa corona frantzesa pro su cale giuraiant leàntzia a Càrolu III.

S'espansione sua a cussa parte de sa Normandia los at batidu a giogare unu ruolu importante in s'Europa medievale: unu grupu de aventurosos normannos si fiat istabilidu pro conchista in su Rennu de Sitzìlia, in su sud de Itàlia, e un'ispeditzione orchestrada dae su duca aiat batidu a sa conchista normanna de s'Inghilterra. Partende dae custos duos noos tzentros de pòdere, s'influèntzia normanna si fiat ispaniada a su totale de sas Ìsulas britànnicas e in sos istados crosados de s'Oriente Mèdiu.

Sas càusas de sas migratziones suas sunt istadas plùrimas: chirca de logos mègius, fuida o bogada de tribùs bintas in cumbatos internos, miras cummertziales, ispiridu de aventura, miras de conchista, intre àteros.