Mare
Artìculu in LSC
Su mare est una massa de abba salida (connota comente a abba de mare) chi coberit una parte manna de sa superfìtzie de sa Terra. Sas massas mannas de abba chi separant sos continentes si nùmenant otzèanos, mentras sas divisiones de custos otzèanos belle tancados dae partes de sos continentes o dae ìsulas e artzipèlagos, sunt connotas petzi comente a mares, sos cales in s'interi si partint in massas de abba prus minores numenadas golfos e bajas e si connetent a traessu de "istrintos". Si nùmenant mares fintzas sos lagos mannos interiores, a fitianu salidos, chi non sicant neddue, comente su mare de Aral.
|
| ||||
|
| ||||
| Formadu dae | ||||
|---|---|---|---|---|
| Afluentes |
riu printzipale, efluentes | |||
|
| ||||
| ||||
Segundu su gradu de serrada de sos mares, custos si dividint in:
- mares costerinos, tancados in parte dae ìsulas, artzipèlagos o penìsolas e in ue sos trainos sunt causados dae sos bentos marinos, comente su mare de su Nord o su mare de su Giapone;
- mares continentales, prus tancados e cun unu cuncàmbiu de abba cun s'otzèanu limitadu, in ue sos trainos sunt dèpidos a diferèntzias de salidura e temperadura prus chi no a sa fortza de su bentu, comente est su casu de su mare Mediterràneu o su mare Ruju;
- mares interiores o tancados, de su totu furriados dae terra, chi podent retzire o nono abba durche a traessu de diversos messàrgios ma non lompent in s'otzèanu, comente su mare Càspiu o su mare Mortu.
S'autoridade mundiale chi definit sos lìmites de mares e otzèanos est s'Organizatzione Idrogràfica Internatzionale (OHI), su documentu vigente de sa cale est sa publicatzione ispetziale S-23, Lìmites de otzèanos e mares (in inglesu), sa de 3 editzione, 1953. Sa segunda editzione est istada sa de su 1937, e sa prima fiat de su 1928. In su 1986 si nd'est publicadu sa de bator editziones, ma a causa de diversas disputas nominales no est istada galu ratificada.
Sa Die Marìtima Mundiale, cuncordada dae s'Assemblea Generale de sas Natziones Unidas, si tzèlebrat su de bator giòvia de cabudanni de cada annu.[1]
Mares e otzèanos
modìficaSa definitzione cumparativa de su mare comente una «estensione de abba salida minore de s'otzèanu» istabilit una classificatzione de sas estensiones de abba salida in ue sos otzèanos diant èssere sas estensiones mannas e diant bènnere a pustis, cun diferentes medidas, sos mares. Sos mares si diferèntziant mescamente pro su cuntatu cun s'otzèanu, e podent èssere abertos o tancados:
- si est inghiriadu belle de su totu dae sa terra, comente su mare Nieddu, si faeddat de mare continentale,
- si est abertu meda, comente su Mare de sa Tzina Orientale, si faeddat de mare costerinu.
Sa distintzione intre mare e otzèanu ubbidit a diversas càusas, mescamente cando si faeddat de mares abertos in ue si costumat distìnghere in sa situatzione geogràfica, in generale cravada intre duas massas terrestres o, a bias, prus a raru, in sa positzione de sa prataforma continentale. Carchi esempru de custu est:
- Su mare de su canale de sa Màniga chi comùnicat cun s'otzèanu Atlànticu dae su mare Tzèlticu, ma si distinghet pro sa positzione sua intre sa costa sud de s'Inghilterra e sa costa nord de Frantza.
- Su mare Mediterràneu, chi comùnicat cun s'otzèanu Atlànticu dae s'astrintu de Gibilterra e si distinghet craramente pro èssere cravadu intre Europa, Àsia e Àfrica, a su puntu de chi tenet unas conditziones marìtimas diferentes meda (diferentes temperaduras, diferente fàuna e flora, e mareas de diferente mannària).
- Un àteru mare abertu, in custu casu su de sos Sargassos, si distinghet dae s'otzèanu Atlànticu de forma de su totu arbitrària cun su muntone suo de àligas durante sa Florida.
Sa màssima autoridade internatzionale in matèria de làcana de mares est su «International Hydrographic Organization» (IHO), essende su riferimentu mundiale suo publicatzione Limits of Oceans and Seas (Lìmites de otzèanos e mares) de 3a editzione de 1953.[2] Custa publicatzione no istabilit diferèntzias intre otzèanos e mares, si nono chi si lìmitat a numerare totu sos otzèanos e mares de su mundu, assignende unu nùmeru, arribende finas a su 66, mancari comente utilizat a bias nùmeros cun lìtera, in realidade sunt 73. Sunt unu totale de 6 otzèanos (s'Atlànticu e su Patzìficu sunt divididos cada unu in duos partes, Nord e Sud) e 67 mares, de issos duos divididos in duos batzinos, su mare Mediterràneu e su mare de sa Tzina.
Carchi mare tenet mares interiores (chi si nùmerant cun una lìtera minoreddedda) comente su Bàlticu (3), su Mediterràneu (8) e s'Artzipèlagu de s'Ìndia Orientale (13). Sa publicatzione cunsìderat in prus otzèanos e mares, golfos, bajas, canales e istrintos, e medas bias, non risultat craru meda cale est su critèriu utilizadu, dae chi a bias est s'impreu simpre dae tempos passados.
Mare e lagu
modìficaCarchi massa de abba mentovadas "mares" no est a beru unu mare, e in càmbiu bi nd'at àteros chi sunt mares ma non sunt connotos comente a tales pro su chi pertocat su nùmene. Inoghe una mustra de calicunos nùmenes ecuìvocos:
- Su mare de Galilea est unu lagu minore de abba durche chi lompet in su mare Mortu a traessu de su riu Giordanu. In die de oe est connotu mengius comente a "lagu de Tiberíades" o "lagu Kinneret", comente si nde narat in sas mapas modernas de Israele, ma sa denominatzione bìblica est in manera àmpra utilizada in totue.
- Su "mare de Cortés", o de "Cortez", est prus connotu a fitianu comente a "golfu de Califòrnia".
- Su golfu Pèrsicu est in realidade unu mare.
- Su mare Mortu, difatis, est unu lagu.
Lista de mares
modìficaCusta tàula collit totu sos mares de su mundu chi s'Organizatzione Idrogràfica Internatzionale («International Hydrographic Organization», IHO), in sa publicatzione sua Limits of Oceans and Seas (3a editzione de 1953)] regollit comente a tales.[3] In custa publicatzione totu sos mares e otzèanos tenent unu nùmeru de identificatzione gasi comente una descritzione pretzisa de sos confines suos. Carchi critèriu resurtat antigu, comente sa no esistèntzia de s'Otzèanu Antàrticu e sos mares suos, ma est pendente de un'agiornamentu chi s'agatat disocupada pro iscuncordàntzias in sa determinatzione de lìmites.
.PNG)
_250m.jpg)
|
Mare Tzèlticu | 
|
Mare de Pečora | 
|
Bohai |
|
Gulfu de Hammamet | .png)
|
Mare de Creta (mare Egea) | 
|
Gulfu de Gabès |
|
Mare de Sibuyan | Mare de sos Sargassos | 
|
Mare de Wadden (mare de su Nord) | |
|
Otzèanu Antàrticu | 
|
Mare de Amundsen, mare de Ross, mare de Weddell, mare de Davis e mare de Bellingshausen |
|
Mare de Scotia |
|
Mare Càspiu | 
|
Mare de Aral | 
|
Mare Mortu |
Lista de sos mares pro superfìtzie
modìfica| Nº | Nùmene | Superfìtzie (mie²) | Superfìtzie (km²) |
|---|---|---|---|
| 1 | Mare de sas Filipinas | 2.000.000 | 5.177.762 |
| 2 | Mare de su Coraddu | 1.850.000 | 4.791.000 |
| 3 | Mare de Aràbia | 1.491.130 | 3.862.000 |
| 4 | Mare de sa Tzina Meridionale | 1.351.936 | 3.500.000 |
| 5 | Mare de Weddell | 1.081.548 | 2.800.000 |
| 6 | Mar Carib | 1.063.000 | 2.754.000 |
| 7 | Mar Mediterràneu | 965.000 | 2.500.000 |
| 8 | Mare de Tasmània | 900.000 | 2.330.000 |
| 9 | Mare de Bering | 873.000 | 2.260.100 |
| 10 | Golf de Bengala | 838.970 | 2.172.000 |
Istados de su mare
modìficaCun relatzione a sas dimensiones de sas ondas e a sos impèigos chi rapresentant pro sa navigatzione, si sunt determinadas diversos grados de sos istados de su mare segundu s'iscala Douglas, cun denominatziones ispetzìficas.
Mares extraterrestres
modìficaSos mares lunares sunt mannos pranos basàlticos de sa Luna[4] chi sos primos astrònomos ant confùndidu cun massas de abba, chi ant batijadu comente a "mares".
In sa superfìtzie de Marte, si creet chi in unu passadu larganu nche podiat àere esìstida abba in forma lìcuida e chi sos diversos batzinos martzianos atuales diant èssere fundos marinos sicos. Sa prus grandu est sa mentovada Vastitas Borealis, e nde nche depet àteras comente s'Hellas Planitia e s'Argyre Planitia.
Puru si suponet sa presèntzia de abba currente suta sa superfìtzie de diversas lunas, mescamente in Europa.
In sa superfìtzie de Titanu puru si creet chi b'ant idrocarburos in forma lìcuida, cun totu chi in custu casu diat èssere prus cunformadu faeddare de "lagos" chi no de "mares".
Su mare in sa mitologia
modìficaSas mitologias teniant ispiegatziones pro s'orìgine de su mare comente a parte de sa creatzione de su mundu, e a s'ispissu unu de sos deos printzipales regnaiat subra su mare. Aici, pro esempru, Poseidone fiat su deus gregu de su mare, Olorun su de sos pànteons sudafricanos, sos tzinesos teniant bator deos dragos (cadaunu incarrigadu dae un'otzèanu), Nun s'incarrigaiat de sas abbas de su comintzu pro sos egitzianos... Medas piscadores s'acumandaiant a santos o gènios locales pro pregontare protetzione in antis su mare.
In sa literadura, su mare est istadu sinònimu a s'ispissu de sa morte, siat pro sos mostros marinos naschidos dae sa mitologia, pro analogia de sa metàfora de su riu comente sa vida (chi acabat in assutare in su mare) o pro sa cantidade de riferimentos acuàticos in escatologia (sa laguna Estígia o su riu de sa morte egitzianu, pro esempru).
Riferimentos
modìfica- ↑ (ES) Día Marítimo Mundial, in un.org. Organització de les Nacions Unides.
- ↑ (EN, FR) IHO, The International Hydrographic Organization, in ohi.shom.fr. URL consultadu su 4 làmpadas 2011 (archiviadu dae s'url originale su 12 abrile 2017).
- ↑ (EN) Limits of oceans and seas (PDF), in iho.int, 3a, 1953. URL consultadu su 16 abrile 2019 (archiviadu dae s'url originale su 24 làmpadas 2009).
- ↑ (EN) Taylor G. Jeffrey, The Surprising Lunar Maria, Planetary Science Research Discoveries, 23 làmpadas 2000.
| Controllu de autoridade | BNF (FR) cb119328810 (data) · GND (DE) 4038301-5 · LCCN (EN) sh85093871 · MusicBrainz 91bf53d0-9cec-4117-99f2-57833f8278c6 · NKC (EN, CS) ph115369 · TDVİA (TR) bahriye |
|---|
