Deretu
Su deretu, cumpresu in unu sentidu ogetivu, est su sistema de sas normas giurìdicas presentes in un'ordinamentu giurìdicu, est a nàrrere chi podet inditare sas normas chi regulant unu setore suo in piessignu, duncas cumpresu comente a una disciplina dislindada: "su deretu tzivile pertocat diferentes matèrias". Su trèmene matessi, in unu sentidu sugetivu, est a s'imbesse unu sinònimu de podere o facultade[1], overas una pretesa personale adelantada cunfrontu a àtere: "apo su deretu de faeddare sa limba mea". In manera ispainada, cussu trèmene inditat, pro custu, fintzas sa giurisprudèntzia[2].
Sa cuntierra in contu de sa definitzione
modìficaSu trèmene "deretu" est impreadu in unos cantos sentidos diferentes in su faeddu ordinàriu e de s'iscièntzia giurìdica; su trèmene matessi leat, in prus, unu sinnificu diferente in sos cuntestos culturales, sotziales e giurìdicos variados[3]; intre cussos sentidos, su trèmene matessi, fintzas in contu de su deretu italianu, podet èssere furriadu cara a sos sinnificos chi sighint:
- s'aunida de sas normas giurìdicas, chi regulant sa bida de sos membros de una comunidade in piessignu, cumpresu in sa forma de s'ordinamentu giurìdicu[1]; a cussu cuntzetu, s'annanghet sa bidea de sa dotrina[2];
- sa giurisprudèntzia, tratada siat comente a s'aunida de sas pronùntzias de sos tribunales, cunsideradas in unu cuntestu giurìdicu in piessignu, siat comente a unu setore de sos istùdios o una iscièntzia in ispètzia, s'iscièntzia giurìdica, chi pertocat sas normas e s'interpretatzione giurìdica issoro[4];
- una "facultade" garantida dae s'ordinamentu a cada sugetu de deretu[1];
- su giudìtziu subra de sa litzeidade, sa legalidade e sa legitimidade de sas atziones de s'Istadu, de sos àteros entes pùblicos e de sas personalidades fìsicas e giurìdicas postas in unu tratòngiu alternu a banda intro de un'ordinamentu giurìdicu[2];
- unu contributu econòmicu ligadu a un'ispètzia de tributu o prestatzione dèvidu a una parte, comente reconnòschidu in unu de sos prospetos variados de s'anàlisi econòmica de su deretu[5].
Casumai s'allega si refèrgiat a s'aunida de sas règulas in vigèntzia in un'Istadu, in unu momentu determinadu e in base a su bisòngiu de sos tzitadinos de istare in una sotziedade ordinada e pàsida, tando su faeddu pertocat su deretu ogetivu, mentovadu fintzas "deretu ogetivu sensu" (deretu in sentidu ogetivu), bortadu in inglesu "law" e in latinu "lex"[1].
A bias, imbetzes, su trèmene "deretu" leat unu sinnificu diferente, chi currespondet a su cuntzetu de su "podere" o de sa "facultade"; in custu sentidu, in inglesu li narant "right" e in latinu li narant "ius". Su "deretu sugetivu sensu" (deretu in sentidu sugetivu) pertocat duncas una situatzione giurìdica sugetiva in piessignu de una persone[1].
Su problema de una definitzione cuncreta e ispetzìfica tenet peroe in aficu sos istudiosos de totu sas simanas istòricas, e costituit galu unu problema abertu, afrontadu dae sa teoria generale de su deretu[2].
« Su deretu est un'aparadu simbòlicu chi istruturat un'organizatzione sotziale fintzas cando s'ischit chi unas cantas normas suas sunt destinadas a abarrare no aplicadas.[6] » | |
(Stefano Rodotà)
|
Istòria
modìficaDae su mundu antigu a su mesuevu, colende dae Roma
modìficaSistemas giurìdicos de s'antigòriu peri Egitu antigu, Babilònia e Grèghia antiga
modìficaS'istòria de su deretu est pro su prus ligada a s'isvilupu de sa tziviltade. Su deretu de s'Egitu antigu, chi si faghet inghitzare a su 3000 a.C., si cunformaiat subra su cuntzetu de Maat ("giustìtzia") e fiat caraterizadu dae connotu (traditzione), retòrica e impartzialidade.[7][8][9] In su de XXI sèculos a.C., su soberanu sumeru antigu Ur-Nammu aiat formuladu su primu còdighe de leges, chi cunsistiat in afirmaduras casìsticas ("si ... duncas..."). A inghìriu de su 1760 a.C., su ree Ammurabi aiat isvilupadu galu de prus sa lege babilonesa, codifichende·la in sa pedra. Ammurabi aiat postu diversas còpias de su còdighe suo de leges in totu su rennu de Babilònia che a losa, in modu chi totu su pùblicu las poderet bìdere; custas fiant devènnidas nòdidas e mentovadas comente a Còdighe de Ammurabi. Sa còpia prus ìndida de custas losas est istada bogada a pitzu in su de XIX sèculos dae sos assiriòlogos britànnicos e dae tando est istada traslada e bortada de su totu in vàrias limbas, intre cales inglesu, italianu, tedescu e frantzesu.[10]
Su Testamentu antigu lu si faghet torrare a su 1280 a.C. e leat sa forma de imperativos morales comente a acotzos pro una bona sotziedade. Sa tzitade istadu grega, s'Atene antiga, incarrerende dae su de VIII sèculos a.C. pagu prus o mancu, fiat istada sa primu sotziedade a èssere cunformada subra un'incruida manna de sos tzitadinos suos, escrudende sas fèminas e sos tzeracos (iscraos). Nointames, Atene non teniat un'iscièntzia giurìdica o una paràula sola pro "lege"[11], basende·si imbetzes subra de sa dislindada a tres tantos de lege divina (thémis), decretu umanu (nomos) e connotu o "costùmene" (díkē).[12] Epuru su deretu gregu antigu cabiat innovatziones costitutzionales de importu in pro de s'isvilupu de sa democratzia.[13]
Deretu romanu e mesuevu artu
modìficaSu deretu romanu est istadu influentzadu a forte dae sa filosofia grega, ma sas règulas suas dislindadas sunt istadas isvilupadas dae giuristas professionistas e fiant artamente sofisticadas. In fatu de sos sèculos intre sa pesada e su ruida de s'Imperiu Romanu, su deretu est istadu adatadu pro pònnere fronte a sas situatziones sotziales mudevoles e at patidu una codificatzione de importu suta Teodòsiu de II e Giustinianu de I.[14] Mancari sos còdighes siant istados sostituidos dae su costùmene e dae sa giurisprudèntzia s'ìnteri de su Mesuevu Artu, su deretu romanu est istadu torradu a iscobèrrere a fùrriu de su de XI sèculos, cando sos istudiosos de deretu mesuevale ant cumintzadu a chircare sos còdighes romanos e a cunformare sos cuntzetos issoro a su deretu canònicu, dende bida a su ius commune (o deretu comunu). Sas màssimas giurìdicas latinas (mutidas "brocardos") sunt istadas compiladas comente a ghia. In s'Inghilterra mesuevale sas cortes reales aiant isvilupadu unu corpus de pretzedentes chi fiant devènnidos luego su gasi metovadu deretu anglossàssone o inglesu (common law).
Dae su mesuevu a s'edade moderna
modìficaPremissa
modìficaS'istòria de su deretu mudat in sos diferentes cuntestos culturales e sotziales e, in s'istòria otzidentale, si trabojat cun s'evolutzione de su pensu filosòficu, in ue, intre sas cuntzetziones prus antigas b'at sa teoria de su deretu naturale, o giusnaturalismu, chi, in s'edade antiga, fiat cumpartzida dae Marcu Tùlliu Chicherone - in su De legibus -, e dae Neu Domìtziu Anniu Ulpianu, s'ìnteri chi, in su mesuevu, fiat istada propònnida dae Augustinu de Ipona e Tomas de Abinu finas a cròmpere a sos teorizamentos de s'inghitzu de s'edade moderna, rapresentadas dae sas teorias de Ugu Gròtziu, chi fundat su deretu naturale subra de su piessignu ratzionale de s'òmine, cunsideradu fundamentu non mudàbile de su deretu internatzionale; su giusnaturalismu, a sa larga, nche pedit s'esistèntzia de unos cantos printzìpios eternos, immudàbiles e iscritos in sa natura umana, chi fundant su deretu naturale, contrapònnidu a su deretu positivu (identificadu che a su deretu vigente in efetu), chi diat dèpere tradùere cussos printzìpios: su mètodu adotadu dae su legista (o legisladore) diat èssere duncas unu mètodu dedutivu, chi, dae sos printzìpios universales - identificados in manera diferente in sas teorias variadas -, nche diat cabare sas normas particulares.
Mesuevu e edade moderna
modìficaIn su Mesuevu, in piessignu, sas Crèsias e sos diferentes inditos religiosos, a sa larga assertadores de su deretu naturale, tendent a l'identificare cun sos printzìpios ditados dae sos testos sacros (sa Bìblia, o su Coranu, pro nàrrere), s'ìnteri chi sos istudiosos legos, comente est màssima totu in s'edade moderna, identìficant cussos printzìpios cun unas cantas istàntzias variadas (de giustìtzia, echidade, opuru chi acumentant cun sas notziones de su pòpulu o de s'Istadu).
In s'edade moderna, fintzas si sas bideas de su giusnaturalismu, in sa de duos meidades de su de deghessete sèculos, si sunt abagargiadas[15] galu de prus in su pensu de su "contratualismu sotziale" de Locke, s'orìgine de su deretu, fintzas cun s'abagàrgiu[16] de sa teoria generale de su deretu, si nche est sebestada in tzertas bisuras variadas de sa natura umana, intre cales s'inditant sa morale (Lèibnitz, Thomas, Kant) e sa fortza (Hegel, Savigny), s'ìnteri chi, in contu de s'istòria de su pensu e de sas diferentes cuntzetziones sotziales e giurìdicas, s'abbàidat s'afirmadura de su giuspositivismu, mescamente in Inghilterra, dae su de degheoto sèculos a su de binti, cun sas teorias de Hobbes, Àustin e Hart, lompende, a coa, a su teorizamentu giuspositivisticu de importu mannu mòvidu a dae in antis dae Hans Kelsen.
Dae s'edade moderna a su de XX sèculos
modìficaSu de XIX sèculos e su positivismu
modìficaCara a sa fine de su de XIX sèculos, cun sas teorias positivistas, su positivismu giurìdicu o giuspositivismu abarrat primàrgiu pro tempus meda, contraponende·si a su giusnaturalismu, e afirmat chi su deretu est, solu e soletantu, su deretu positivu, cheret nàrrere chi est, in manera efetiva, "postu", o siat "pòsitum" in sa sotziedade: cunforma a sa prus parte de sos istudiosos giuspositivistas (mescamente in Itàlia), su deretu s'identìficat cun sa norma giurìdica (giuspositivismu normativìsticu); su deretu duncas, comente est in sas teorias de Àustin e comente posca at a èssere in su pensu de Von Kirchmann, non diat èssere àteru foras de una sia de normas chi regulant sa bida de sos cunsotziados, pro nde assegurare una cunvivèntzia paghiosa; su deretu (cun sos printzìpios chi li pertocant), cunfrontu a su giusnaturalismu, si diat iscostiare, gasi, dae su trascendente a s'immanente, apartenende a s'àmbitu de sa cultura: su mètodu adotadu dae sos giuspositivistas diat èssere, pro custu, indutivu e sos printzìpios de su deretu diant èssere bogados cun un'astratzione de sas normas giurìdicas de s'ora[17].
Una àtera interpretada, sustentada dae Kelsen, bidiat, a s'imbesse, su deretu che a una tènnica sotziale mera e sìnchera, valutende·nde petzi s'atòliu e partzende·la dae sa natura umana, sebestende su mètodu printzipale cun cale si diat èssere istudiadu su deretu[1].
Su prospetu "realista"
modìficaSos assertadores de su giuspositivismu e de su giusnaturalismu torrant, peroe, in sa categoria de sos "realistas", cumpresos comente a cussos chi pensant chi sa realidade e su deretu siant unu "datu" ogetivu, foranu, indipendente dae chie càstiat; pro cussu s'istudiosu diat alindare su traballu suo a su indagare e su giùighe a s'aplicu - in manera firma - de su deretu: sas tesis "realistas" sunt cuntestadas dae sos teòricos assertadores de sa currente de su relativismu (o iscetitzismu), chi creent chi un'osservàntzia "ogetiva" de sa realidade non siat possìbile e duncas chi cada anàlisi la si devet cunsiderare "sugetiva" pro fortza; su sugetu non si diat limitare a "mirare", benesie "diat torrare a creare" sa realidade a bisu suo; sos teòricos de su deretu (sos giuristas, chi costituint sa "dotrina") e sos pràticos (sos giùighes, chi costituint sa giurisprudèntzia) non diant èssere, gasi, "indagadores" o "aplicadores" de una realidade, ma, la diant interpretare faghende·nde assèndere unu deretu nou, chi "diant ingendrare", comente diat acontèssere cun su giùighe, in s'emanatzione de sa sentèntzia, chi bogat a campu unu cuntzetu dinàmicu de su deretu - e non firmu, comente diat acaèssere cun sas subra mentovadas tesis "realistas"[18].
Su sèculu de XX, s'interpretatzione marxista e su costrutivismu
modìficaIn su sèculu de XX, si devet sinnalare fintzas sas interpretatziones "costrutivistas", chi si règhent, a s'ispissu, subra de un'interpretatzione sotziològica de su fenòmenu giurìdicu: in trèmene de sa formulatzione dada dae sos giuristas sovièticos - unos cantos esponentes de importu benientes dae custu inditu teòricu -, a su de I cungressos issoro de su 1938, s'interpretatzione marxista de su fenòmenu giurìdicu s'assuntat in sa definitzione chi sighit: "Su deretu est s'aunida de sas règulas de conduta chi espressant sa voluntade de sa classe dominadora (o imperante), istabilidas in manera legislativa, ultres a sos costùmenes suos e a sas règulas de cunvivèntzia santzionadas dae su podere istatale, de cale s'aplicatzione est garantida dae sa fortza coertzitiva de s'Istadu a su fine de tutelare, santzionare e abagargiare[19] sos tratòngios sotziales e sos ordinamentos chi giughent bantàgiu e cumbènia a sa classe imperante"[20] (sa classe chi tenet sa sotziedade a poderiu de s'imperiu cosa sua).
Unu cuntzetu teòricu prus modernu - chi aiat istupadu cara a sa fine de su sèculu - fiat istadu su costrutivismu giurìdicu, mescamente gràtzias a sos teòricos anglosàssones; cunforma a cussa teoria s'èssere umanu abbistat, mudat, influèntziat, interpretat e ingendrat in manera simultànea; sa realidade est in su matessi tempus bogada a pitzu e imbentada, abbistada e fraigada; nois non semus lìeros de su totu, ma non semus mancu de su totu vinculados; subamus interferèntzias graes pro more de sa realidade, ma intervengiamus in manera grae a la reformare. Pro su costrutivismu, duncas, a un'ala s'intèrprete (giurista o giùighe) est cancaradu a sas normas chi esistint, in cantu non las podet abbandare: isse non podet èssere creativu de su totu, comente diant pretèndere sos iscèticos. A s'àtera ala est fintzas beru chi isse, interpretende sas normas giurìdicas cun fine teòricu, est a ischire pro las aplicare in su casu cuncretu, bi ponet semper carchi cosa sua: influit subra de issas in cantu influit subra de s'interpretatzione e s'aplicu benidores issoro. Su rolu de s'interprete no est duncas notarile de su totu e passivu, comente diant pretèndere sos realistas. Su giurista (o su giùighe) non si lìmitat petzi a interpretare, nen petzi a creare. Issu interpretat e creat impare: creat s'ìnteri chi interpretat[18]. E faghet ambas cosas no in manera arbitrària, ma semper vinculadu a forte dae s'ambiente istòricu, culturale e giurìdicu in cale si ponet: su deretu, cunforma a su costrutivismu, est in concruida unu fatu dinàmicu, unu protzessu[21], una pràtica sotziale de caràtere interpretativu[22], in cale norma giurìdica e interpretatzione cosa sua cuncàmbiant de sighidu in pro de sos tzitadinos.
Fontes de su deretu
modìficaIncarca inoghe si ses chirchende Fontes de su deretu italianu
S'allega «fontes de su deretu» pertocat sos fatos dae ue istupat su cuntènnidu de su deretu in vigèntzia in unu tretu e momentu in piessignu. Sunt sos «logos» a cales si depet acudire pro istabilire su deretu chi si podet aplicare a una situatzione giurìdica cuncreta. Sunt sa «ànima» de su deretu, sunt fundamentos e bideas chi agiuant su deretu a pònnere in èssere su fine cosa sua.[23]
Sa paràula «fonte» est in latinu fons e in unu sentidu figuradu si impitat pro inditare su «printzìpiu, fundamentu o orìgine de sas cosas materiales o intremateriales» (o immateriales), o comente narat Luis Villoro Toranzo, «proponet chi b'at de indagare sas orìgines de su deretu».
In custu sentidu atinamus a sa fonte de su deretu che a totus cussos ogetos, atos o fatos chi prodùent, ingendrant o orìginant sa nàschida de su deretu, est a nàrrere, de sas intragnas o profundidades de sa sotziedade cosa sua. Ello, sas fontes de su deretu si classificant pro s'istudiòngiu issoro in:
- Fontes istòricas: sunt sa congiùnghida de documentos o testos antigos intre lìberos, testos o papiros chi cabent una lege, pro nàrrere, su Còdighe de Ammurabi;
- Fontes reales o materiales: totalidade de fatores istòricos, polìticos, sotziales, econòmicos, culturales, èticos o religiosos chi influent in sa nàschida de sa norma giurìdica.[24] Pro nàrrere, incarrerende dae un iscandalu polìticu est nàschida sa lege chi règulat su lobbismu; o incarrerende dae unu tremutu nàschit sa lege chi arcantzat benefìtzios a sa gente chi istat in sas zonas afligidas;
- Fontes formales: globalidade de atos o fatos chi realizat s'Istadu, sa sotziedade, s'indivìduu pro sa creatzione de una lege; esempru: su podere legislativu. Custa fonte cabet:
- Sos usos;
- Sa dotrina;
- Sa giurisprudèntzia;
- Sos printzìpios generales de su deretu;
- Sos tratados internatzionales;
- Sa legislatzione o sa lege.
Sos usos cumponent su deretu consuetudinàriu, chi est su deretu no iscritu, basadu a pitzu de su costùmene giurìdicu, chi creat pretzedentes, est a ischire, sa repetida de tzertos atos giurìdicos de manera sìnchera e naturale, chi pro sa pràtica recheret sa fortza de lege, arcantzende unu mudìmene de cunsensu repetidu a sa larga. Custa pràtica traditzionale depet torrare in cuncòrdu cun sa morale e su bonu costùmene, inghitzadu cara a sa cunvintzione chi currespondat a una netzessidade giurìdica. Belle gasi, sos usos, ultres de suprire sos bòidos legales, podent batire a derogare a una lege onni borta chi siat incumbeniente (anneosa) o pregiuditziale (dannàrgia).
Su deretu otzidentale (in su sistema romanu germànicu o sistema de deretu continentale) tendet a atinare che a fontes a sas chi sighint:
- Sa costitutzione: est sa lege fundamentale, iscrita o nono, de un'Istadu soberanu, istabilida o atzetada pro l'ammantènnere;
- Sa lege: est una norma giurìdica ditada dae su legisladore. Est a nàrrere, unu pretzetu istabilidu dae s'autoridade cumpetente, in ue si imbiat, proibit o permitit carchi cosa in cuncordu cun sa giustìtzia e pro su bene de sos guvernados;
- Sa giurisprudèntzia: pertocat sas interpretatziones iteradas chi sos tribunales dant a sas normas giurìdicas peri sas resolutziones cosa sua, e podet costituire una de sas fontes de su deretu, cunforma a su paisu;
- Su costùmene: est una pràtica sotziale raighinada, o siat una repetida fitiana e semper eguale de un'atu a cale si cheret arcantzare valore normativu, sena chi fatzat parte de su deretu positivu;
- S'atu giurìdicu: est s'atu de autonomia privada de cuntènnidu pretzetivu cun reconnoschimentu e tutela dae banda de s'ordinamentu giurìdicu;
- Sos printzìpios generales de su deretu: sunt sos enuntziados normativos prus generales chi, sena èssere istados postos a banda intro de un'ordinamentu giurìdicu in virtude de protzedimentos formales, si cumprendent comente si siat che a un'ala de s'ordinamentu giurìdicu matessi, ca ite serbint che a fundamentu a àteros enuntziados normativos in piessignu o boddint in manera astràida su cuntènnidu de unu grupu issoro;
- Sa dotrina: si cumprendet pro dotrina su parre de sos giuristas autorìviles subra una matèria in piessignu, lèghidu in sàgios, tesis, manuales, tratados, revistas iscientìficas e cunferèntzias.
Annotamala cunforma a su deretu internatzionale, s'Istatutu de sa Corte Internatzionale de Giustìtzia in s'artìculu 38 enumerat che a fontes:
- Sos tratados.
- Sa consetùdine internatzionale.
- Sos printzìpios generales de deretu.
- Sos parres de sa dotrina e sa giurisprudèntzia de sos tribunales internatzionales, che a fontes agiutòrias.
- S'abbandat sa possibilidade de una parte de si pronuntziare «ex aequo et bono» (segundu su chi est bonu e echitativu).
Disciplinas giurìdicas
modìficaB'at variadas e diferentes categorias de su deretu; peri in intro de sas universidades semus avesados a nde addobiare tzertas, chi a mudas issoro sunt mescamente ogetu de istudiòngiu e pensamentu. Las enumeramus inoghe suta:
- Su deretu costitutzionale istùdiat sas normas fundamentales e costitutivas de un'Istadu. In sa majoria de sos Istados cuntemporàneos, sos Istados si fundant in una lege fundamentale, mutida Costitutzione. Est in manera istrinta curreladu a sa polìtica de unu paisu;
- Su Deretu penale istudiat s'aplicu de sa potestade punitiva o gasi mentovadu "deretu de punire" (ius puniendi) de s'Istadu. Est su chirru de su deretu chi si ocupat de sa reprimida de su crìmene peri s'imposidura de penas a cussos individuos chi ant cummìtidu delitos;
- Su deretu amministrativu regulat sa carena e s'organizatzione de sa Amministratzione pùblica, a sa larga dirìgida dae su podere esecutivu, e sas relatas de s'Amministratzione cun àteros sugetos. Unos cantos chirros de importu sunt su deretu urbanìsticu o su deretu tributàriu;
- Su deretu internatzionale pùblicu regulat sos tratòngios intre sos Istados, sas organizatziones internatzionales e àteros membros de sa sotziedade internatzionale.
Peri su tempus, su deretu si nche est partzidu in sas castas de deretu pùblicu e de deretu privadu. Nointames, custa classificatione si nche est andende in disusu pro more de sa cumparta de tramas de s'ordinamentu giurìdicu in ue sas diferentzias intro a cussu pùblicu e cussu privadu no sunt gasi dislindadas. Unu chirru de su deretu chi ammustrat custa situatzione est su deretu de su traballu, in ue su tratòngiu privadu intre traballadore e printzipale (chie intregat su traballu) est meda influentzadu dae sa normativa pùblica.
Sos chirros giurìdicos sunt sos chi sighint:
|
|
Artìculos ligados
modìficaRiferimentos
modìfica- ↑ 1.0 1.1 1.2 1.3 1.4 1.5 Vincenzo Ferraro, Il diritto pubblico e amministrativo per le lauree delle scienze umane e della formazione primaria. Alcuni lineamenti essenziali, Torinu, 2023.
- ↑ 2.0 2.1 2.2 2.3 A. Catania, Manuale di teoria generale del diritto, Bari, 2022.
- ↑ Il diritto come libertà: Lineamenti per una determinazione ontologica del diritto, Quodlibet, 2022, DOI:10.2307/j.ctv2sbm7rm.11, ISBN 978-88-229-0848-3. URL consultadu su 26 martzu 2024.
- ↑ Simon Dieter, Il mantello della giurisprudenza, in Bologna: CLUEB, Scienza e politica. N. 20, 1999.
- ↑ U. Mattei e R. Pardolesi, Law and economics in civil law countries: A comparative approach, in International Review of Law and Economics, 1991.
- ↑ S. Rodota', La vita e le regole. Tra diritto e non diritto, Milano, 2018.
- ↑ Théodoridés. "law". Encyclopedia of the Archaeology of Ancient Egypt..
- ↑ VerSteeg, Law in ancient Egypt.
- ↑ Lippert, Sandra (11 February 2016). "Egyptian Law, Saite to Roman Periods". Oxford Handbooks Online. Oxford University Press. doi:10.1093/oxfordhb/9780199935390.013.48. ISBN 978-0-19-993539-0. Archived from the original on 3 January 2020. Retrieved 3 January 2020..
- ↑ Richardson, W.E.J. (2004). "Introduction". Hammurabi's Laws. Continuum International Publishing Group. ISBN 978-0-567-08158-2.
- ↑ Kelly, J.M. (1992). A Short History of Western Legal Theory. Oxford University Press. ISBN 978-0-19-876244-7.
- ↑ Mallory, J.P. (1997). "Law". Encyclopedia of Indo-European Culture.
- ↑ Ober, Josiah (1996). "The Nature of Athenian Democracy". The Athenian Revolution: Essays on Ancient Greek Democracy and Political Theory. Princeton University Press. ISBN 978-0-691-00190-6.
- ↑ Comente a sistema giurìdicu, su deretu romanu at influentzadu s'isvilupu de su deretu in totu su mundu. Costituit in prus sa base pro sos còdighes giurìdicos de s'ala majore de sos paisos de s'Europa continentale e at acumpridu unu rolu de importu in su fràigu de sa bidea de una cultura europea comuna (Stein, Roman Law in European History, 2, 104–107)
- ↑ abbagalzadas, isvilupadas (bide: abbagalzare in Vocabolario Sardo-Logudorese / Italiano di Pietro Casu (isresardegna.it))
- ↑ abbagalzu, isvilupu (bide: abbagalzare in Vocabolario Sardo-Logudorese / Italiano di Pietro Casu (isresardegna.it))
- ↑ Norberto Bobbio, Giusnaturalismo e positivismo giuridico, Bari, 2011.
- ↑ 18.0 18.1 Guido Fassò, Manuale di filosofia del diritto, Bari, 2022.
- ↑ abbagalzare, isvilupare (bide: abbagalzare in Vocabolario Sardo-Logudorese / Italiano di Pietro Casu (isresardegna.it))
- ↑ A. J. Vyšinskij, citato in: Umberto Cerroni (a cura di), Teorie sovietiche del diritto, Milano, Giuffré, 1964.
- ↑ Cunforma a Roberto Zaccaria
- ↑ Cunforma a Ronald Dworkin
- ↑ lexweb.cl, http://www.lexweb.cl/media/users/10/518500/files/49917/Fuentes_del_derecho.pdf .
- ↑ joseluisparedesfuentesdelderecho.blogspot.com, http://joseluisparedesfuentesdelderecho.blogspot.com/p/tercera-pagina.html .
Pro sa letura
modìfica- Leghe s'artìculu cun àtera gràfica in WikiWand
- Leghe s'artìculu in PDF o imprenta·lu
Àteros progetos
modìficaWikimedia Commons tenet files chi ligant a: Deretu |
Controllu de autoridade | BNE (ES) XX526381 (data) · GND (DE) 4048737-4 · LCCN (EN) sh85075119 · LNB (LV, EN) 000037720 · NARA 10636756 · NKC (EN, CS) ph115914 · Su valore KSH1998003033 de NLK no est vàlidu. |
---|